Se apropie începutul anului școlar și, totuși, nimic nu e sigur. Ghiozdanele au fost cumpărate, hăinuțele și ele așteaptă să fie îmbrăcate, dar peste tot plutește o neliniște greu de definit. Ca mamă, privești această scenă și simți un nod în stomac: „Oare chiar va începe școala? Și dacă da, cum va fi?” Cam așa este anul acesta. Nu, nu este dificil doar pentru profesori, ci și pentru părinți. 

Pregătirea multor familii a fost meticuloasă, clasică, respectând pașii pe care i-am învățat din generație în generație. Haine curate, caiete ordonate, ghiozdane încărcate cu speranță. Și totuși, în fața incertitudinii, toate aceste obiceiuri par fragile. Extrem de fragile. Totul este gata, dar viitorul rămâne necunoscut.

Tradiția și rutina, însă, rămân farurile noastre în furtuna incertitudinii. Asta îi povesteam fiului meu. Că trebuie să avem răbdare în această incertitudine. Chiar dacă școala nu începe cum ne-am dorit sau cum ne-am imaginat, efortul nostru, grija noastră și atenția la detalii nu sunt niciodată deșarte. Copiii simt și apreciază fiecare gest al nostru, fiecare dimineață în care ne-am trezit devreme să le pregătim drumul, chiar dacă lumea pare să se clatine în jur.

În 2025, începutul școlii poate fi un simbol al vremurilor tulburi. Pregătirea și disciplina întâlnesc incertitudine și frică. Dar aici, în inimile părinților care nu renunță, se află adevărata stabilitate. Să le-o oferim copiilor noștri! Este acel loc în care grija, iubirea și speranța rămân constante, chiar și atunci când totul în jurul nostru pare un dezastru.

Așadar, poate că lecția acestei toamne nu este despre manuale sau uniforme, ci despre răbdare, curaj și credința că, indiferent de circumstanțe, dragostea noastră pentru copii rămâne o ancoră de neclintit. Cât despre sistemul de educație...zero respect pentru profesori, zero respect pentru elevi și studenți. Trist este că la mijloc sunt emoții!